Ne-am mutat la adresa noua- bine ati venit

La orice inceput, e o vreme a cautarilor. 

Ca voua sa va fie mai usor si mie mai aproape de suflet, postarile de pe Lucruri Dragi, le veti gasi de acum la adresa lucruridragi.blogspot.com. Adresa catadanila.blogspot.com va mai fi activa un timp si va face redirectionarea automata catre noua adresa. 

Ciucuri....

Ciucurii mi s-au parut intotdeauna eleganti. Nu m-am gandit niciodata la ei ca la ceva poznas, numai bun de joaca pentru prietenul necuvantator. M-am gandit intotdeauna la ei- expresie a opulentei. I-am asociat intotdeauna cu eleganta nu scortoasa ci mai degraba usor decadenta. Mintea mea i-a asezat in incaperi inalte, luminoase, cu draperii de catifea de matase, cu doamne elegante aruncand ocheade catre domni impunatori.
Imi plac ciucurii de matase... Podoabe cu ciucuri de matase....

Ciucuri eleganti, peste vreme...

Colierul lui Andrei

V-am spus ca a mesterit langa mine, cat timp eu m-am jucat cu pamant. A facut un sul negru, l-a invelit in portocaliu, l-a crapat... "am o idee", zice..."pot sa folosesc asta de la tine?... si asta?.... asta iti mai trebuie?....pot sa o iau? toata?"...si uite asa a mesterit un "cane" cu pamantiu si negru si portocaliu, bronz si turcoaz. Din care am furat si eu aripile fluturelui meu. Din cane, manutele lui au impartit, rotunjit si asamblat totul intr-un colier. '
"Uite, ar fi mai bine asa", am zis catre sfarsit. "Nu, te rog, asa vreau sa fie". Si asa a fost si a fost frumos. Am sa-l port...Daca mi-l da...Mi-l da!

Inapoi la natura...

Am avut chef sa lucrez cu pamant. De orice fel. Mai argilos, mai nisipos, mai cu pietris ori cu felurite minerale. Nici nu stiu de unde mi-a venit sa ma indrept spre pamantiu cand de luni intregi ma atrage negrul ca un magnet. Asa cum nu stiu ce cauta turcoaz in povestea asta. Asa mi-a venit...vineri...

Andrei s-a jucat cu culorile mele. Am furat doua felii din ce lucrase si am mesterit un fluture. Cam fragil...Cu drag, azi a zburat la Gilda....

Si un sirag de margele, mereu preferatele mele....

 Am facut ce am facut si pana la urma am facut petale..

O prietena mi-a spus sa va spun povestea florii de pe snur, facuta ultima. Am strans toate faramitele de pe masa intr-un ghemotoc. Mi-a placut, si din ghemotoc am facut o bila...mi-a placut, si am taiat-o in doua....si-apoi am facut o floare cu toate culorile de peste zi...pamantiu si portocaliu si turcoaz.

Cu drag, podoabele mele de pamant de vineri....

Pentru ochi verzi

Povestea margelelor mov e scurta. Cineva m-a rugat sa fac ceva pentru o prietena cu ochii verzi. Pentru ca cine m-a rugat e vesela mereu, mi-am imaginat ca si prietena ei e asemeni. Asa ca am facut margele mov pentru cineva vesel cu ochii verzi...

Si o variatie pe aceeasi tema, caci mi-au placut.

Si-apoi inca ceva, din multe inspiratii adunate. Cu drag, pentru Avi.

Sper sa zambiti... Eu zambesc mereu cand ma uit la margelele mov, poate pentru ca ma gandesc la prietena vesela cu ochii verzi....

Neputinta

Ora 8.30 dimineata, ianuarie, Bulevardul Poligrafiei, o batrana asteptand autobuzul singura intre panourile statiei. Ea, mica de atatia ani, si mai mica in hainele ei negre, putin aplecata. Pe panouri, chipul mai mare decat ea intreaga, al unui un candidat parlamentar zambind ca in reclamele americane la inalbitori de dinti.
Nu vreau sa judec nimic. M-a marcat imaginea- proiectia trupului mic, elegant si plapand pe acel zambet imens, respingator de comercial. Mi-a ramas pe retina si tot drumul m-am gandit ca trebuie sa ma gandesc la ceva legat de asta si nu am stiut la ce. M-am intrebat doar cate lumi exista in lumea asta....

Fondante- prima parte

Podoabele de azi nu au o poveste neaparat. Doar mi-au placut culorile, cum stateau ele aliniate soldateste in cutie. Si mi s-a facut pofta de fondante...

Cu drag si pentru voi...Pofta buna!

Andrei a mesterit primul sau colier!

Singurel! Cu multa multa rabdare! Si cu imaginatie multa, zic eu...

Si un detaliu:

Am prins si eu o idee noua! Multumesc pentru inspiratie!

Un trandafir de la Andrei

...In timpul asta, langa mine, Andrei mesterea un trandafir. L-a facut cu atata grija! De fapt au fost mai multi, dar doar unul a trecut testul final. Caci poate nu stiti, lucrarile care lui nu-i plac cum ies, indiferent ca eu le laud, sfarsesc strivite in pumnisorul lui mic...

Alb negru ?

Nu stiu de ce, combinatia alb-negru  nu a fost niciodata prima mea alegere, desi ii recunosc incontestabila eleganta. Cu toate acestea, m-am apucat de lucru cu drag la "colectia" ce urmeaza, dupa ce o colega m-a rugat sa ii fac ceva cu alb si negru.
Si am inceput asa, cu un colier alb-negru pur:

 Apoi, o mica margica rosie, si-a facut loc in sirag...

Si-apoi si putin verde...

  

Si iar o margica rosie si ceva verde, de data asta cu mai mult curaj...

 

Si verde.....

 

Si iar muuult verde!

 

 

 Cam asta e povestea podoabelor mele alb cu negru... si rosu... si verde...

Petale...de dorul primaverii...

Poate de dor de primavara...

Aproape intotdeauna, indiferent cu ce m-as juca, cu stofa, matase, lana, dantele, nasturi sau doar creioane colorate si hartie, pana la urma ajung sa fac flori! Poate ca in alta viata am fost floare caci nu sufar niciodata de frig ori de caldura... sufar iarna de lipsa de lumina...sufar cand lumina diminetilor n-are lumina...

Si atunci, am strans culorile in petale, sa vina primavara mai repede!

Am facut petale de lalea, stranse intr-o frunza pe un lant:

si un detaliu...

Si apoi o floricica, fara nume, pe o scoarta rasucita:

Si inca una... E deja vara cred...

 Si-apoi o floare dintre stanci... sau poate din alte lumi..

Cu asta m-am jucat, evident, cu Andrei. De data asta el pe post de politia culorilor.

Multumesc, puiul mamei!!!

La multi ani !!!

La multi ani! Sa aveti un an bun ! Sa aveti un an plin cu bucurii, cu bucurii mici de fiecare clipa si cu bucurii de o viata, un an in care tristetile sa treaca usor si sa va faca mai intelepti, un an cu sanatate, un an cu ragaz pentru a le arata celor dragi cat ii iubiti si pretuiti ! La multi ani!
Zambiti, e 2010 si suna frumos!