miercuri, 7 iulie 2010

Marine... De dor de nemarginiri albastre

N-am sa spun o poveste prea lunga.
E simplu...
Iubesc marea! E unul din locurile in care as putea trai pe vecie! Ma alung pe plaja din caldura patului aproape speriata sa nu pierd rasaritul. Impart bucuria inceputului de zi cu pescarusii, fara sa-mi doresc nimic dincolo de aerul auriu rosietic al diminetii. Ma uita Dumnezeu pe mal, pe inserat, pana ma adun mica, ghemotoc in varful sezlongului, sa pot pastra soarele zilei in mine cand vantul de seara e deja mai mult rece decat sarat.
Nu stiu de unde imi trag radacinile, caci bucuria cu care reinvii si ma regasesc la mare, nu se compara cu nimic. Nici macar cu acasa- acasa, in curtea bunicilor intre pomi...

































Ganduri curate din adancuri, din valuri, din briza si din nisip. De purtat cu bucurie si impartasit secretele verii...

 
http://2.bp.blogspot.com/_vrQYz3nL3KY/TDXLSZu9fCI/AAAAAAAADjQ/sOcxMdDvjhM/s400/IMG_1041.JPG