Lucruri dragi

Om nostru de nea

2012-01-23T01:08:00.003+02:00

Primul om de nea, din toate amintirile mele, l-am facut azi cu Andrei, pret de 2 ore, cu daruire de mesteri adevarati si infinita bucurie!
Intrata in casa, in aburii ceaiului fierbinte, m-am gandit ce minune este sa fii parinte si sa poti sa fii copil odata cu copilul tau!
...Si am zambit fericita, amintindu-mi cum abia ce am invatat impreuna ca putem alerga desculti in zapada fara sa patim nimic, cu conditia sa radem in hohote!

Iarna draga, te rugam mai stai, sa nu ne plece Omul de Nea...

Podoabe din iarna (sau...Despre niste minunate scaune albe)

2011-02-14T22:40:00.001+02:00

S-a intamplat asa, viata a venit peste mine, si eu a trebuit sa ma descurc cu asta!
Am vazut niste scaune intr-o vitrina, in fiecare zi, stand la semafor, aceleasi scaune albe, superbe si am decis ca trebuie sa fie ale mele dar ca imi trebuie o casa renovata pentru asta. Numai ca uneori, viata te arunca mai departe decat crezi, asa ca acum, dupa 3 luni, sunt in casa noua (nu renovata!) cu scaunele mele albe noi, o masa si un pat, drept singur mobilier.
Ma uit in urma la ultimele luni de nebunie si inca am senzatia de ireal...Timpul uneori se comprima, devine dens si ne face prizonierii lui, cu sau fara voie. Nu e rau, asa e sa fie, important e insa sa nu uitam sa ne recastigam dreptul nostru la noi.

Acum mi-e dor de de tihna, de alint, de micile noastre bucurii... asa ca in seara asta, prima seara linistita, ma intorc in urma la ultimele mele podoabe, si le scot abia acum in lume...

Le am facut cu mult drag, caci am pornit de la tehnica unei artiste pe care o iubesc enorm, Christine Dumont, Colier Dumont (click aici). Am invatat nespus de multe intalnind-o, i-am admirat pe viu creatiile si ma mandresc fiind posesoarea unui colier din mainile ei.

...mai departe, culorile si formele, au alunecat usor, pe nesimtite, pe drumul lor...

Incercari stangace inca, la care insa cu siguranta ma voi mai intoarce...

Podoabe de Craciun...dupa un an

2010-12-06T02:45:00.033+02:00

A trecut exact un an de cand Mos Nicolae ne-a adus magicul clay de modelaj si noi am facut primele minuni- podoabe de Craciun.

Bucuria a fost si anul acesta macar la fel de mare, caci acum le-am facut pentru un pui de om necajit, in aceeasi campanie umanitara de la scoala lui Andrei, de care va povestisem si de Halloween.

Am reinventat clopoteii si pachetele de cadou de anul trecut, am impodobit rame de fotografie, am mesterit ciucuri si ghirlande. Le-am facut impreuna, cu drag, in cantec vesel de Craciun, multe ore de munca, cu tot sufletul, dupa priceperea si indemanarea noastra.

Poftiti la targ! Decembrie cu spor si Craciun Fericit!

Regasind culoarea, redescoperind forma...

2010-12-01T20:06:00.000+02:00

Cateva, indragite, din ceea ce va fi in curand colectia de Decembrie 2010...
Dupa o tehnica de Christine Dumont.

Va urma.

Homolox, pastila care te face sa razi , sau...Despre mama

2010-11-18T20:12:00.000+02:00

(O scriere de Andrei Danila inspirata de textul "Prepelita si puii ei"de Lev Tolstoi)

"Homolox, pastila care te face sa razi! Cititi cu atentie prospectul! Daca apar semne de oboseala, apatie sau alte stari neplacute, adresati-va medicului sau farmacistului."
Ei, reclama asta ma face sa rad zilnic! Nu ma opresc din ras deloc. Sau, mai era o reclama: "Tu esti Mircea?!"
Ei, dar visele mi-au luat gandurile din casa mintii de mult...
Si incep sa visez: "Mircea, tu cum iti iubesti mama?""Nu am dezlegat niciodata acest mister. Mama este ca Homolox doar ca este pentru grija. Este ca si un Algocalmin pentru rani sufletesti. Mama...un mister nerezolvat."
(nu sunt farmacist)

Mariza

2010-11-12T20:50:00.000+02:00

Senzationala!

Coborata parca dintre ingeri printre noi, pentru noi!

Inchideti ochii doar si ascultati....

Toamna de soi bogat, de Andrei Danila

2010-11-12T14:51:00.000+02:00

Carmajin

Intins pe vechiul verde

Acum prea

Ruginit

Copacul suspinand.

De toamna. Pofta buna!

2010-11-09T22:37:00.000+02:00

Nu cred ca as putea gati in fiecare zi, asa, din obligatie. Ca asa se cade, ca asta e "treaba" femeii.
Gatesc insa cu tot sufletul pentru cei dragi, ca semn de dragoste si multumire ca suntem impreuna. N-am facut asta dintotdeauna, am descoperit bucuria mesei, candva, printre intelepciunile venite mai tarziu.
Cat de fericita sunt cand ii vad invartindu-se pe langa cuptor smiorcaindu-se, "ce bine miroase, cat mai dureaza?!" !

De Halloween am facut placinte si supa de dovleac pentru un pui de om necajit, pe care il va ajuta scoala lui Andrei.
Am gatit, copii s-au agitat sa vanda, au facut reclama, au stat la stand ori au fost vanzatori ambulanti, noi toti am cumparat si asa am strans impreuna banuti pentru un suflet ce are nevoie de noi. Nu a fost mult, dar a insemnat ceva.
Targul a mers bine, deci bucatele au fost bune. Nu am inca poze, iertare, dar pentru ca am promis multora, va dau cu drag retetele, cat mai sunt dovleci in piata.

Supa picanta de dovleac (de la Bibi Ste')
750 g miez de dovleac fara samburi
1 ceapa mare
30 g radacina de ghimbir
1 ardei iute rosu (eu pun doar putin)
2 linguri de ulei
750 ml supa (instant) de legume
1/2 legatura coriandru
100 ml lapte de cocos
sucul de la o limeta
sare, piper, zahar

1. Taiati miezul de dovleac cubulete. Curatati ceapa si radacina de ghimbir si taiati-o, respectiv dati-o pe razatoare. taiati marunt ardeiul iute (ar fi bine sa indepartati semintelei!)
2. Incingeti uleiul intr-o tigaie si caliti dovleacul, ceapa, ghimbirul impreuna. Stingeti amestecul cu supa instant de legume si lasati sa fiarba 30 minute acoperit cu capac.
3. Adaugati frunzele de coriandru (pastrati cateva pentru ornat la sfarsit) si pasati totul cu mixerul.
4. Turnati laptele de cocos, apoi mai dati amestecul intr-un clocot. Condimentati, adaugati zeama de limeta dupa gust.Puteti adauga un cubulet de unt, cat este calda
5. Serviti in coaja dovleacului de la care ati folosit miezul, ornati cu cateva frunzulite de coriandru.

Placinta cu dovleac si mere
Pentru aluat:
225 g faina
125 g unt racit
25 g zahar tos
Pentru umplutura
350 g pulpa de dovleac taiat in bucati mari
250 g felii mar curatate
2 oua
150 ml frisca lichida (eu folosesc La Dorna, superba)
75 g zahar tos
1 lingurita pudra de scortisoara
1/2 lingurita ghimbir macinat
1/2 lingurita nucsoara macinata
zahar pudra pentru pudrat si frisca presarata cu scortisoara pentru servit

1. Incingeti cuptorul la 120C
2. Faceti aluatul: cerneti faina, intr-un castron, adaugati untul si frecati-le imreuna pana se aduna in faramituri. Adaugati zaharul, apoi 3-4 linguri de apa rece si formati o coca. Puneti in celofan si dati la frigider 30 minute.
3. Puneti dovleacul si merele intr-un vas termorezistent, acoperiti si coaceti 50-60 minute.
4. Captusiti o tava (cu diametrul de vreo 20 cm) cu coca preparata, ridicand-o usor pe marginile tavii.
5. Faceti umplutura: amestecati dovleacul si merele cu mixerul pana se obtine omogenizeaza. Puneti ouale, frisca nebatuta, zaharul, mirodeniile si amestecati.
6. Turnati pe foaia de placinta si coaceti 45-50 minute.
7. Presarati cu zahar pudra si serviti cu frisca si scortisoara (eu am pus chiar frisca deasupra si am ornat, e bun si asa)

Serviti la lumina lumanarii.

Pofta buna!

Despre a-ti gasi rostul...locul...

2010-11-07T20:25:00.000+02:00

Ador sa dau viata noua lucrurilor dragi!
Minunata masca, nici macar n-avea o viata cu adevarat. Superb cadou, nu-si gasea nicicum locul in casa, nu traia cu noi...Oropsita, mutata de pe un colt pe altul, nu era "de acolo" nicaieri...
Dragele mele bratari, abandonate in graba seara "pe undeva", nu aveau nici ele o soarta mai buna...

Intr-o zi, le-am pus impreuna si mi s-a parut ca asa trebuia sa fi fost dintotdeauna...ca asta era rostul lor...

Sper sa fie fericite impreuna...eu sunt in fiecare dimineata cand le zaresc...

Madrid, partea a doua (despre margele )

2010-10-28T03:06:00.000+03:00

Am facut margele, timp de 3 zile, fiecare dupa stiinta si intentia lui. A fost absolut minunat, dar aici nu ma gandesc sa vorbesc despre tehnica si lucrari ci despre oamenii speciali din spatele lor.
(proiectul Christine Dumont)

Temele au fost deosebit de interesante, dar timpul nu destul.
Eu am preferat sa lucrez mai putin si sa ma uit atent cum lucreaza "Doamnele" modelajului, sa vorbim, sa impartasim experiente, si nu in cele din urma sa fiu mama micului creator mult prea patruns de misiunea lui acolo. Astfel incat, la finalul celor 6 workshopuri de cate 4 ore, eu nu am avut nicio lucrare a mea finalizata. Andrei insa, da.

(proiectul Donna Kato)

(cu Leslie Blackford)

Seara de petecere a fost extraordinara, "hot", asa cum ii sta bine unei petreceri in Madrid. Momentul schimbului de inch a fost absolut delicios- m-am intors acasa cu aptroape 100 de bucatele, fiecare cu povestea ei. Poate voi avea vredata inspiratia sa le prind pe toate intr-o poveste.

(schimbul de inch)

Am invatat o multime de mici trucuri, care in cele din urma fac diferenta intre un produs de targ si unul de expozitie.

Am aflat ca ceea ce am facut pana cum nu imi mai e suficient, ceea ce nu e usor caci drumul nou inca nu il stiu, dar e bine caci va fi un drum nou, si nu poate fi decat inainte.
Am cunoscut oameni minunati, incredibil de deschisi la a impartasi din experienta lor de zeci de ani si am legat prietenii la care nu as fi sperat.

(cu Donna Kato)

(cu Christine Dumont)

Si, nu in cele din urma, am aflat cum imi doresc sa arat la 70 de ani. Asa ca mi-am facut un calcul simplu: daca timp de 9 luni cat mi-am purtat copilul in burta, m-am gandit continuu cum vreau sa fie, cum vreau sa rada dimineata, si am primit tot ce mi-am dorit si mult mai mult, oare daca ma gandesc de acum cum vreau sa arat la "batranete", nu mi se va implini? Eu cred ca da... Ma voi gandi cat pot de des la zambetul din privirea noii mele prietene, Darleen.

(cu Darleen)

Toate gandurile mele bune, pentru oamenii extraordinari cu care mi-am impartit timpul acolo!

Madrid, prima parte (despre Madrid)

2010-10-17T23:05:00.024+03:00

Ca sa respectam cronologia, mi-am impartit gandurile in doua- intai despre Madrid apoi, firesc, despre margele.

"Despre Madrid" va fi de fapt despre indragostelile cu care am plecat de acolo, despre lucrurile care m-au impresionat atat de placut incat inca imi mai simt sufletul bucurat de ele.

M-am indragostit iremediabil de superbele evantaie, pentru care am facut o adevarata pasiune. Mi s-au parut expresia cea mai rafinata a feminitatii si elegantei! Am revenit obsedant in magazine doar sa ma mai bucur putin deschizandu-le, privindu-le...Am stat de vorba cu vanzatorii, am aflat despre materiale, despre ornamente.
Cu greu am ales doua, unul pentru mine, altul pentru mama....

M-am indragostit apoi de toate femeile madrilene trecute de 40 de ani. Am plecat spre Madrid cu gandul poznas cati barbati frumosi voi vedea. I-am vazut, e adevarat, sunt frumosi. Dar m-am indragostit de femeile lor mature. Nicaieri nu am vazut mai multe femei dichisite la un loc! De cele mai multe ori minione, de o frumusete aparte, departe de canoanele adevarate ale frumusetii, cu parul si machiajul absolut perfecte fara insa sa dea impresia ca e prea mult, ca deranjeaza. Bun gust si chic desavarsite!

Natural a venit parca, dragostea de limba lor nu cantata, asa cum as fi crezut, deseori surprinzator de rastita, dar absolut minunata!
Si in final m-am indragostit de jambonul spaniol si de specialele "tapas", de cultul cafeteriei, al barului de zi si al vietii de noapte.
Ceva ce nu mi-a placut? Fumul de tigara din toate localurile si mai ales enorm de multele femei tinere fumand, oricand, oriunde, extrem de des pe strada, respingatoare imagine. M-a contrariat si m-a intristat.

Dincolo de toate, am lasat in urma un oras special, cu arhitectura superba si oameni frumosi. Un timp minunat, pentru care multumesc din suflet!
In final, doua imagini din doua clipe dragi, in loc de concluzie...

Afara ploua si e frig! Si ce daca?!

2010-10-05T16:40:00.019+03:00

A venit si ziua pe care o asteptam, eu si Andrei, din martie!
Plecam la Madrid la workshop de modelaj in clay- Euroclay carnival!http://www.euroclaycarnival2010.com/

Vor fi 3 zile superbe cu cele mai mari nume in domeniu- Donna Kato (de aproape un an de cand i-a citit cartile, viseaza Andrei sa ii spuna "Hi, Donna"), Christine Dumont, Judy Belcher, Leslie Blackford, Natalia Garcia de Leaniz, Eva Ehmeier.
Sa nu mai socotim toti participanii, fiecare cu experienta lui!
Va fi si o minunata actiune - schimbul de "inch" de la cina festiva, intre noi. Pe site ul evenimentului scrie atat de cordial: "On Monday the 11th a celebration dinner will take place, after which the attendants will be exchanging inchies. Inchies are square pieces of clay measuring 1 inch (2,5cm) per side. This exchange is a voluntary activity, but it is a fun tradition from all Clay Carnivals, and we keenly encourage you to take part of it! Each participant will be making 90 inchies to exchange with other participants. All can be the same, or different, that is your choice, and they can be decorated in any colour, motive or technique, as long as they remain the stipulated shape and size (one inch squares). Do not worry if you feel you might not have a big experience in working with polymer clay... just try your best and have fun making them! "

Mai jos "inchii" nostrii- primii doar ai lui Andrei, restul ai nostrii:-)
Nu le-am acordat prea mult timp, i-am lasat precum cursurile in studentie, pe ultima zi, dar au iesit!

Vor fi 7 workshopuri, 3 zile de lucru la superlativ.

Cel mai frumos si nebunesc cadou pe care mi l-am facut de multa vreme!

Afara ploua si e frig. Si ce daca?! Cui ii pasa?!

Punct. Si de la capat.

2010-09-22T23:06:00.039+03:00

Ce mecanisme ascunse are mintea omului? Ce tertipuri pune in aplicare pentru a ne proteja de ce nu vrem sa acceptam?

Am venit de o luna de pe drumuri, Andrei a inceput scoala, eu am terminat curatenia de toamna, dar abia azi, ceva a facut click in mintea mea- s-a terminat vacanta! S-a terminat vara!
Ma intinsesem langa Andrei de noapte buna, si nu stiu cum, deodata, mi-a venit gandul asta in minte- s-a terminat vara! Am inteles deodata ca nu mai astept nimic de la ea! O trezire ca dintr-un vis in care plangeam clipele trecute....Un moment, o elibeare de nostalgii...

Si brusc mi s-a facut dor de blog, de margele si de lucrururi le mele dragi.

Va fi o toamna bogata, cu drumuri si margele frumoase, voi scrie in curand despre asta...

Pana atunci, un dar din darul unei clipe de vacanta,

flori din ramasite de vara,

si flori de inceput de toamna, din dantela din podul bunicii

Punct. Si de la capat!

Marine... De dor de nemarginiri albastre

2010-07-07T20:00:00.004+03:00

N-am sa spun o poveste prea lunga.
E simplu...
Iubesc marea! E unul din locurile in care as putea trai pe vecie! Ma alung pe plaja din caldura patului aproape speriata sa nu pierd rasaritul. Impart bucuria inceputului de zi cu pescarusii, fara sa-mi doresc nimic dincolo de aerul auriu rosietic al diminetii. Ma uita Dumnezeu pe mal, pe inserat, pana ma adun mica, ghemotoc in varful sezlongului, sa pot pastra soarele zilei in mine cand vantul de seara e deja mai mult rece decat sarat.
Nu stiu de unde imi trag radacinile, caci bucuria cu care reinvii si ma regasesc la mare, nu se compara cu nimic. Nici macar cu acasa- acasa, in curtea bunicilor intre pomi...

Ganduri curate din adancuri, din valuri, din briza si din nisip. De purtat cu bucurie si impartasit secretele verii...

Pentru baieti cu stil... One of a kind

2010-05-06T17:30:00.001+03:00

Nu am cum sa ma opun ca lucrurile sa-i ramana mici! E in firea lucrurilor, se face om mare vazand cu ochii!
Dar pot face ca lucrurile sa aiba o viata cat mai lunga si mai frumoasa cu noi! Stiu asta, caci am rochii din facultate renascute de cateva ori. Si admirate!
Asa ca sambata am demarat actiunea "Tricoul de Vara One of a Kind".
Se ia tricoul de iarna cu maneca lunga, se probeaza pe copil, se taie maneca, se aleg culorile de ata si modelul impreuna cu copilul si... Se munceste 3 ore si mai bine la 4 tricouri.
Sentinta? "Esti tare, mami!"

A fost fun! Si e One of a Kind :-)

O incercare de anti-consumism pentru el, cel de zece ani, dar si pentru mai mari!

Simplu. Vesti bune.

2010-05-05T17:20:00.010+03:00

Astazi, o prietena mi-a adus una din cele mai mari bucurii din ultimul timp.
Desi vorbim la telefon macar o data pe saptamana si ne vedem cam la fel de des, azi mi-a scris un mail sa-mi spuna ca in sfarsit a iesit la lumina cu toate necazurile si a incheiat multumindu-mi ca i-am fost aproape in tot rastimpul greu.
Mailul se numste simplu: Vesti bune
Cuvinte simple, bogate si rotunde, sa umple sufletul de bucurie! Bucuria mea pentru eliberarea ce simt ca o stapaneste acum.

In dar o poza draga, din clipe linistite...

Asa e, vesti bune, a iesit soarele pe strada prietenei mele...
Vesti bune sa aveti!

Bucurii de primavara

2010-05-01T22:22:00.010+03:00

Andrei s-a gandit la o masina din sapun. si a si facut-o. el caroseria, tati rotile si perbrizul.
ne-am plimbat toti patru in parc, desi deja picura cand am iesit din casa.
m-am indragostit de un batran ce parea uitat pe o banca din alta epoca.
am mers pe bicicleta dupa 20 de ani! mi-a fost atat de frica! am sunat-o pe mama si i-am spus- "am mers, e adevarat, nu se uita!"
am cumparat un brat de liliac si l-am impartit prietenelor. m-a bucurat macar la fel de mult ca buchetul mare din carafa din livingul meu!
am trecut de la cizme direct la sandale.
avem bilete la Gottan Project!
am stat toti trei pe iarba in parc si am mancat covrigi.
Andrei a scris la scoala: "daca as prinde pestisorul de aur l-as ruga sa imi prelungeasca copilaria, ca sa ma pot bucura de ea mai mult".

Faceti asta! Faceti-va bucurii de primavara!

...Parfum de vremuri vechi...

2010-04-22T23:14:00.001+03:00

M-am intors la trandafiri, simteam ca le sunt datoare, ca merita mai mult!
Am cules floare cu floare si le-am prins in elegante buchete aristocratice...intr-o poveste iesita parca din cufarul bunicii.
Le-am insirat pe satin or organza...mi le-am imaginat pe decoltee sofisticate...

Asa le-am simtit... podoabe cu parfum de vremuri vechi!

Timp de imprimavarare

2010-04-09T14:19:00.001+03:00

Am disparut un timp, iertare celor ce promisesem ca fac cate ceva ori celor ce m-au cautat si nu m-au gasit pe blog.
Am avut nevoie de spatiu si de aer ca sa simt ca ma imprimavarez odata cu tot ce ma inconjoara. Am acumulat caldura, culoare si dragoste ca sa le pot pune in curand in margeluri.
Nu am stat aproape deloc in casa toata luna asta, am umblat, am cautat rozuri si pasteluri, pentru mine si pentru casa, mi-am vizitat prietenii. Si am facut margele pentru ei...

Am stat de vorba, am povestit, am alintat si am fost alintata...de soare, de primavara, de zambete...
Am invatat sa plimb noul membru al familiei si sa il inteleg. Se numeste Rose. Sau alternativ- mâţa (desi ea e bichon), capriţa, fetiţa..

A fost bine, mi-am incarcat bateriile!

Flori, o piesa de teatru si un album...Viata ca buchetul roz

2010-03-22T00:09:00.022+02:00

Florile...
Atat de multe flori am primit si atata bucurie mi-au adus, incat am simtit nevoia sa le impart cu voi...
Mi-au umplut casa si sufletul de culoare si parfum!

Albumul...

Atata emotie si dragoste in paginile lui, asa de coplesitoare surpriza! Ani minunati comprimati intre coperti de piele....

Piesa...

Un dar intre daruri!

O Oana Pellea, asa cum o stim, senzationala, dincolo de vorbe, un univers de emotii... "Buzunarul cu paine", hrana pentru suflet... De mers, de devenit mai buni...

Urarea...

"...Sa iti fie viata frumoasa, asa cum e buchetul de lalele roz!"

Pentru tot si pentru toate, din suflet va doresc voua, asa sa va fie!

De dragoste, de liniste, de iubire!

2010-03-18T23:54:00.006+02:00

Din cand in cand, simt nevoia sa-mi fac socotelile cu mine. Ma gandesc unde sunt si daca mi-e bine asa.
De mi-e bine, de mi-e rau, incerc sa aflu de ce imi e cum imi e, si mai ales incotro merg. Nu ma uit aproape niciodata in urma, si oricum niciodata cu regret. Ma uit mereu inainte si nu uit, atunci cand aflu drumul pe care sufletul si mintea mea ar merge linistite si in pace, sa iau in calcul toate "cheltuielile", toate "pierderile" si toate "castigurile", masurate intotdeauna in relatia mea cu cei care conteaza. Asadar, nu sunt singura in momentul asta, al socotelilor, sunt cu EI, OAMENII DIN VIATA MEA.
"Momentul" nu dureaza o ora sau o zi, ci cate o saptamana ori poate o luna in care ma tot descos pe mine. Ma invit cateodata dimineata la 5 la o cafea, pe fotoliu, cu veioza aprinsa pana imi limpezesc gandurile...

Si a fost din nou momentul... Caci asa ne-am invatat, cand trecem cate un prag.
Am aflat ca sunt mai linistita si mai impacata cu mine si mai multumita de cum reusesc sa le arat dragostea dragilor mei, ca niciodata. Poate e adevarat si poate intelepciunea vine cu varsta. Cine stie...
Trec atunci mai departe si ma gandesc, DOAMNE, in afara de tie, cui oare ii mai sunt datoare pentru toate astea? Pentru sclipirea din ochi de dimineata si gandul linistit de culcare?
Sunt datoare LOR, si ei stiu asta, caci printrea alte intelepciuni venite cu varsta, am capatat-o si pe cea de a spune de cate ori simt, "multumesc" si "te iubesc". Asa cum am invatat sa spun "iarta-ma", ca sa pot merge mai departe.
Tocmai pentru ca stiu ca EI stiu, nu voi scrie despre EI in seara asta.
Voi scrie doar despre doi oameni, ce mi-au dat viata si au stat mereu la stanga si la dreapta mea, uneori fara sa stiu, uneori fara sa vreau, ca eu sa fiu azi omul care sunt.

Va scriu voua, MAMA si TATA, ca sa va multumesc!
Pentru toata copilaria mea minunata!
Pentru toata adolescenta mea pe care de curand am inteles-o abia, devenind mama!
Pentru ca ati acceptat ca am plecat departe, acum cand incepeti sa aveti voi nevoie de mine!
Pentru ca sunteti cei mai minunati bunici!
Pentru ca, mama, imi spui cand vorbim la telefon sa-l pun pe Andrei sa strige ceva ca sa il auzi, iar el iti striga "Te iubesc, Bibi!"!
Pentru ca ne trimiti supa de pui, pret de 400 de Km!
Pentru ca plangem impreuna de bucurie!
Pentru ca, tata, ma critici daca ti se pare ca nu am o crema buna, si cumva mi-a aparut un rid in plus la coada ochiului si uiti cati ani am de fapt!
Pentru ca ati invatat sa folositi internetul si Skype, si sunt acasa in acelasi timp in Iasi si Bucuresti! Ce fericire!
Pentru ca ma anuntati cand intrati la slujba in biserica, sa nu ma sperii ca aveti telefoanele inchise!
PENTRU CA SUNTETI SANATOSI!
Pentru ca ma faceti sa-mi bata acum inima atat de tare de emotie!
Pentru ca deja imi rasuna vocile voastre de maine dimineata spunandu-mi "La Multi ani!"

Pentru toate astea si altele nebanuit de multe, Va iubesc si Va multumesc cat Luna si Soarele la un loc, Iubitii mei parinti!

Am deschis Margelaria!

2010-03-17T01:01:00.005+02:00

Va datorez voua, celor ce prin vorbele voastre, zambete sau doar priviri mi-ati dat curajul de a deschide Margelaria! Nu e usor, dar e o mare bucurie!
Am tot glumit spunand ca e o faţă a crizei de varsta (ce va sa se schimbe vineri !)... In realitate e un dar minunat pe care mi l-ati facut! Un dar pentru care va multumesc din suflet!
Va astept cu drag...

http://margelarie.blogspot.com/

Cu drag, pentru Manifest

2010-03-16T23:02:00.007+02:00

Am intalnit o mana de oameni minunati si am simtit nevoia sa le ofer un semn de primavara in schimbul clipelor de alint si starii de bine pe care mi le ofera, si-al soarelui pe care mi-l aseaza in par. Asa le-am vazut, amestec de eleganta si bucurie... ca ei...Margele in dar, pentru suvitele mele blonde!

Bratari pentru baieti...

Si coliere pentru fete...

Pentru oamenii minunati de la Salonul Manifest, cu tot dragul!

Simplu: margele

2010-03-16T22:58:00.001+02:00

Le-am gandit simplu, doar margele, fara nimic altceva. Mi le-am inchipuit ascultand discret povesti la gatul fetelor, in soarele primaverii...Forme rotunde, innobilate cu panglici elegante de satin ...

ori cu lantisor fin de argint...

Simplu...

Restul a venit de la o prietena care a vrut sa vada ce am mai lucrat si a plecat cu doua siraguri. "Mi-ai facut ziua frumoasa" mi-a spus...Asa mi le-am imaginat- sa va faca ziua frumoasa! Sunt fericita!

Draga primavara, de Andrei Danila

2010-03-10T21:41:00.003+02:00

Draga primavara,
Ai venit in ajun de zori,
Ai inflorit mii de flori,
Codrul rasuna
Si are o intentie buna.
Mireasma florilor
Parfumeaza albul norilor,
Par de aur,
Rau de soare,
Ce splendoare!

Primavara mea...

2010-03-09T22:41:00.000+02:00

...mi-a adus in dar un colier superb. Cand l-a terminat, m-a rugat sa ii fac cercei... apoi mi l-a daruit cu un zambet emotionat, ca de fiecare data...

L-am rugat sa il pastreze pentru targul de la scoala, caci muncise mult la el, dar nu a vrut. M-a monitorizat in zilele urmatoare sa vada daca il port :-)

Si inca unul, pe care recunosc, l-am cerut din cele pregatite pentru targ. Si l-am si platit! Dar prea mi-a placut!

Frumoase clipe...Multumesc!

Targ de Ziua Mamei

2010-03-01T21:23:00.003+02:00

S-au ambitionat, s-au mobilizat, si-au pus mintea si manutele si sufletul la treaba si au pus la cale - "Targ de ziua mamei, Clasa IIIB"".
Au facut afise si au lucrat ca niste oameni mari. Targ facut de ei, pentru ei!
Fetitele au cusut, au impletit. Baietii au mesterit clay Fimo si IClay.

Puiul meu a modelat asa cum s-a priceput mai bine, cu multa pasiune si multa responsabilitate...

Geometrii

Ghiocei...

Am dat si eu o mana de ajutor, sa aiba spor. Martisoare dulci, pentru pui de om dulci

Am facut apoi, minunatelor fetite harnce, cu ochi si suflete mari, cate un martisor la fiecare...

Poftiti la targ! 1-5 Martie, in sala mare a scolii, in fiecare pauza!

P.S. Ca sa fie cu veselie, am facut in final si doua martisoare-glumita. Flori din tricoul de scolar, in dar doamnelor de la catedra. Sa mai fie si ele scolarite, macar o zi...

Margele de drag

2010-03-01T00:38:00.001+02:00

Mi-am dat seama ca sufar enorm atunci cand nu am timp sa ma gandesc macar la margelele ce as vrea sa le fac. Asa am inteles ca ele au devenit, cumva, materializarea timpului petrecut cu cei dragi... Fie ca sunt langa mine, fie ca sunt departe, ca se entuziazmeaza cand le vad ori ma critica, ma sfatuiesc, ma ispitesc... fie ca sunt pentru cineva scump mie sau doar ma gandesc la oameni minunati cand le fac, asta sunt... Sunt timpul meu frumos cu oamenii frumosi din viata mea, stiuti sau nestiuti...

Intr-un final, joi, m-am scuturat, m-am adunat si au aparut... Doua nopti de nesomn, de pace, de bucurie.

Sa aveti timp frumos!

Flori...culori

2010-03-01T00:35:00.001+02:00

Incerc sa scap de uratenia noroaielor ce ne inconjoara, de tot griul si mohoratul orasului ce nu da parca niciun semn ca se pregateste de imprimavarare... Ma pitesc printre flori, printre culori, coplesite insa si ele din cand in cand de cenusiul cerulu!

Hai, primavara, vino si iarta-ne ca nu stim sa te asteptam!

Arabescuri....

2010-02-12T13:54:00.001+02:00

Mi-a trebuit ceva curaj, caci banuiam ca trebuie timp si migala multa pentru un arabesc.

L-am innobilat cu un ciucure si iata ce a iesit...

Va urma...

Pandativ pentru Tati

2010-02-10T18:45:00.001+02:00

Andrei a facut un pandativ. Lui tati i-a placut tare, asa ca l-a primit in dar.

Pandativ cu iubire pentru iubitul de tati....

Margelele mele dintre nametii din munti!

2010-02-10T18:43:00.000+02:00

Si au venit frumoasele de la sedinta foto.... Multumiri din stuflet lui Florin si Dynaphos!

Am continuat cu ciucuri, caci mi-a fost drag ce facusem cu zile in urma...

Aici, mai jos, o inspiratie in maro si negru. Lui Andrei i-au placut florile de pe cuvertura din camera. Le-am furat si le-am pus pe un sirag, sa-i fac o bucurie....

Dar ne-am intors la culorile iernii...

Si-apoi am tras putin cu coada ochiului spre primavara....

Mie insa, mi-au placut canapele de la piscina. Le-am luat florile cu privirea si le-am asezat pe margelele mele.

Ciocolata cu serbet de curacao....

Margelele mele dragi de la fereastra dintre nameti!

Au plecat!

2010-02-10T16:24:00.001+02:00

Au plecat de la mine! Pe rand, in ultimele zile... mai multe azi. Si-au luat zborul spre alte lumi frumoase, sa le impodobeasca.
Oricat de greu imi este, m-am hotarat... Voi face o margelarie din care sa plece margelele mele calatoare. Draga mea prietena m-a sunat ieri si mi-a spus ca si-a dat seama ca sunt margelareasa. Deci, margelareasa are o margelarie...
Margelaria va fi bineinteles aici, pe net si depinde doar de omul priceput care butoneaza calculatorul cand va fi gata. In 2-3 zile cred...
Dragele mele margele de margelareasa...Am emotii de cate ori pleaca vreauna dintre voi..

Margele pentru Carina

2010-02-09T13:27:00.001+02:00

Margelele aceastea sunt primele dintr-o serie mai mare pe care am sa v-o arat zilele urmatoare. Sunt plecate la sedinta foto acum :-)
Am fost la munte o saptamana. Baietii si-au luat cu ei schiurile, claparii, betele, casca... si au schiat. Eu mi-am luat cu mine cuptorul electric, clay-ul, lamele, placa de sticla... si am facut margele.
Pe seara ne adunam, inotam impreuna, beam un pahar de ceva bun. Eu ii ascultam cum povestesc nebuniile de pe partie, ei imi admirau nebuniile colorate de peste zi. Cu multa bucurie...
Margelele de mai jos sunt pentru Carina. Carina e o fetita de 4 ani, bruneta, fina ca o printesa, indragostita de margele. Si suparata ca si le-a uitat acasa in Romania. I le-am facut mov, caci iubeste movul. Si i le-am oferit in schimbul promisiunii ca va manca tot la masa.

Cu drag, pentru Carina...

Alegeri...

2010-02-05T21:01:00.000+02:00

Ma gandesc de o saptamana la faptul ca ortopedul nu vrea sa-mi scoata tija de titan din genunchi, pusa acum un an. Mi-am dat seama ca e prima batalie pierduta in viata. In ultimul an mi-am facut un scop din a-l convinge sa-mi scoata tija. Iar vineri s-a stabilit- nu se scoate!
Am trecut prin toate starile posibile, de la revolta la disperare. Am avut nevoie de o clipa de liniste cu mine ca sa inteleg ce ma supara…Nu faptul ca voi ramane cu bucata aceea de metal ma supara ci faptul ca am fost invinsa…

Starea de conflict, de neacceptare, imi face rau. Asa cum toate starile de conflict imi fac rau... Am facut intotdeauna tot ce am putut sa nu traiesc in conflict si l-am inlaturat cat am putut din viata mea, indiferent ce forma ar fi avut- oameni ori stari.
Am avut o prietena. Cu timpul lucrurile au evoluat intr-o directie ciudata- se supara daca nu o sunam intr-o zi, dar de fiecare data cand o cautam, era intr-o nenorocire- traficul era prea aglomerat, locuri de parcare nu erau, la job era prea mult de lucru… Asa ca stateam intr-o lupta continua cu mine- sa risc sa se supere daca nu o sun sau sa aud cum toate nenorocirile pamantului sunt asupra ei. Cu parere de rau, am ales …
Cu preturi grele am scos din viata mea oamenii care au crezut ca au drept asupra mea sub orice forma, caci traiam continuu intr-un conflict cu mine intre a-i pierde si a-mi pastra libertatea. Asa cum m-am indepartat de cei ce intr-un fel sau altul imi tulburau linistea si echilibrul, oricat de grea mi-ar fi fost decizia…
Ma intorc la metalul meu. Aici e mai greu, nu ma pot departa fizic de el. Ma sacaie gandul ca e acolo si faptul ca ma impiedica sa-mi indoi piciorul cat vreau eu. Daca il scoateam, dadeam uitarii tot anul trecut. Se ducea, nu mai exista… un an cu toate neputintele si durerile lui. Dar nu pot! Am pierdut lupta cu ortopedul si metalul lui! Am ales azi sa accept ca am pierdut. Sa ma impact cu ideea, sa uit ca exista.
Aleg insa sa merg mai departe- voi indoi genunchiul ca si cum n-ar fi nimic in plus acolo…
Mi-e din nou liniste si bine…Am linistea si pacea acceptarii…

Ne-am mutat la adresa noua- bine ati venit

2010-01-31T18:46:00.000+02:00

La orice inceput, e o vreme a cautarilor.

Ca voua sa va fie mai usor si mie mai aproape de suflet, postarile de pe Lucruri Dragi, le veti gasi de acum la adresa lucruridragi.blogspot.com. Adresa catadanila.blogspot.com va mai fi activa un timp si va face redirectionarea automata catre noua adresa.

Ciucuri....

2010-01-26T21:37:00.000+02:00

Ciucurii mi s-au parut intotdeauna eleganti. Nu m-am gandit niciodata la ei ca la ceva poznas, numai bun de joaca pentru prietenul necuvantator. M-am gandit intotdeauna la ei- expresie a opulentei. I-am asociat intotdeauna cu eleganta nu scortoasa ci mai degraba usor decadenta. Mintea mea i-a asezat in incaperi inalte, luminoase, cu draperii de catifea de matase, cu doamne elegante aruncand ocheade catre domni impunatori.
Imi plac ciucurii de matase... Podoabe cu ciucuri de matase....

Ciucuri eleganti, peste vreme...

Colierul lui Andrei

2010-01-26T07:40:00.000+02:00

V-am spus ca a mesterit langa mine, cat timp eu m-am jucat cu pamant. A facut un sul negru, l-a invelit in portocaliu, l-a crapat... "am o idee", zice..."pot sa folosesc asta de la tine?... si asta?.... asta iti mai trebuie?....pot sa o iau? toata?"...si uite asa a mesterit un "cane" cu pamantiu si negru si portocaliu, bronz si turcoaz. Din care am furat si eu aripile fluturelui meu. Din cane, manutele lui au impartit, rotunjit si asamblat totul intr-un colier. '
"Uite, ar fi mai bine asa", am zis catre sfarsit. "Nu, te rog, asa vreau sa fie". Si asa a fost si a fost frumos. Am sa-l port...Daca mi-l da...Mi-l da!

Inapoi la natura...

2010-01-25T21:25:00.000+02:00

Am avut chef sa lucrez cu pamant. De orice fel. Mai argilos, mai nisipos, mai cu pietris ori cu felurite minerale. Nici nu stiu de unde mi-a venit sa ma indrept spre pamantiu cand de luni intregi ma atrage negrul ca un magnet. Asa cum nu stiu ce cauta turcoaz in povestea asta. Asa mi-a venit...vineri...

Andrei s-a jucat cu culorile mele. Am furat doua felii din ce lucrase si am mesterit un fluture. Cam fragil...Cu drag, azi a zburat la Gilda....

Si un sirag de margele, mereu preferatele mele....

Am facut ce am facut si pana la urma am facut petale..

O prietena mi-a spus sa va spun povestea florii de pe snur, facuta ultima. Am strans toate faramitele de pe masa intr-un ghemotoc. Mi-a placut, si din ghemotoc am facut o bila...mi-a placut, si am taiat-o in doua....si-apoi am facut o floare cu toate culorile de peste zi...pamantiu si portocaliu si turcoaz.

Cu drag, podoabele mele de pamant de vineri....

Pentru ochi verzi

2010-01-25T19:20:00.002+02:00

Povestea margelelor mov e scurta. Cineva m-a rugat sa fac ceva pentru o prietena cu ochii verzi. Pentru ca cine m-a rugat e vesela mereu, mi-am imaginat ca si prietena ei e asemeni. Asa ca am facut margele mov pentru cineva vesel cu ochii verzi...

Si o variatie pe aceeasi tema, caci mi-au placut.

Si-apoi inca ceva, din multe inspiratii adunate. Cu drag, pentru Avi.

Sper sa zambiti... Eu zambesc mereu cand ma uit la margelele mov, poate pentru ca ma gandesc la prietena vesela cu ochii verzi....

Neputinta

2010-01-15T18:39:00.001+02:00

Ora 8.30 dimineata, ianuarie, Bulevardul Poligrafiei, o batrana asteptand autobuzul singura intre panourile statiei. Ea, mica de atatia ani, si mai mica in hainele ei negre, putin aplecata. Pe panouri, chipul mai mare decat ea intreaga, al unui un candidat parlamentar zambind ca in reclamele americane la inalbitori de dinti.
Nu vreau sa judec nimic. M-a marcat imaginea- proiectia trupului mic, elegant si plapand pe acel zambet imens, respingator de comercial. Mi-a ramas pe retina si tot drumul m-am gandit ca trebuie sa ma gandesc la ceva legat de asta si nu am stiut la ce. M-am intrebat doar cate lumi exista in lumea asta....

Fondante- prima parte

2010-01-13T15:31:00.001+02:00

Podoabele de azi nu au o poveste neaparat. Doar mi-au placut culorile, cum stateau ele aliniate soldateste in cutie. Si mi s-a facut pofta de fondante...

Cu drag si pentru voi...Pofta buna!

Andrei a mesterit primul sau colier!

2010-01-13T15:30:00.003+02:00

Singurel! Cu multa multa rabdare! Si cu imaginatie multa, zic eu...

Si un detaliu:

Am prins si eu o idee noua! Multumesc pentru inspiratie!

Un trandafir de la Andrei

2010-01-10T21:15:00.001+02:00

...In timpul asta, langa mine, Andrei mesterea un trandafir. L-a facut cu atata grija! De fapt au fost mai multi, dar doar unul a trecut testul final. Caci poate nu stiti, lucrarile care lui nu-i plac cum ies, indiferent ca eu le laud, sfarsesc strivite in pumnisorul lui mic...

Alb negru ?

2010-01-10T21:05:00.002+02:00

Nu stiu de ce, combinatia alb-negru nu a fost niciodata prima mea alegere, desi ii recunosc incontestabila eleganta. Cu toate acestea, m-am apucat de lucru cu drag la "colectia" ce urmeaza, dupa ce o colega m-a rugat sa ii fac ceva cu alb si negru.
Si am inceput asa, cu un colier alb-negru pur:

Apoi, o mica margica rosie, si-a facut loc in sirag...

Si-apoi si putin verde...

Si iar o margica rosie si ceva verde, de data asta cu mai mult curaj...

Si verde.....

Si iar muuult verde!

Cam asta e povestea podoabelor mele alb cu negru... si rosu... si verde...

Petale...de dorul primaverii...

2010-01-08T19:54:00.002+02:00

Poate de dor de primavara...

Aproape intotdeauna, indiferent cu ce m-as juca, cu stofa, matase, lana, dantele, nasturi sau doar creioane colorate si hartie, pana la urma ajung sa fac flori! Poate ca in alta viata am fost floare caci nu sufar niciodata de frig ori de caldura... sufar iarna de lipsa de lumina...sufar cand lumina diminetilor n-are lumina...

Si atunci, am strans culorile in petale, sa vina primavara mai repede!

Am facut petale de lalea, stranse intr-o frunza pe un lant:

si un detaliu...

Si apoi o floricica, fara nume, pe o scoarta rasucita:

Si inca una... E deja vara cred...

Si-apoi o floare dintre stanci... sau poate din alte lumi..

Cu asta m-am jucat, evident, cu Andrei. De data asta el pe post de politia culorilor.

Multumesc, puiul mamei!!!

La multi ani !!!

2010-01-01T15:13:00.001+02:00

La multi ani! Sa aveti un an bun ! Sa aveti un an plin cu bucurii, cu bucurii mici de fiecare clipa si cu bucurii de o viata, un an in care tristetile sa treaca usor si sa va faca mai intelepti, un an cu sanatate, un an cu ragaz pentru a le arata celor dragi cat ii iubiti si pretuiti ! La multi ani!
Zambiti, e 2010 si suna frumos!

Clatiteeee

2009-12-31T09:55:00.001+02:00

Cu pretul unei bucatarii ca dupa bombardament, misiunea Clatite 30 Decembrie s-a incheiat cu bine.
Pentru ca au fost prea destule pentru pranz, am facut pentru seara clatite cu branza de vaci, mascarpone si vanilie la cuptor. Si pentru ca reteta a fost, vorba cuiva "din mintea mea", si pentru ca sotul meu manca azi noapte la ora unu a doua oara din ele, pe intuneric, m-am gandit sa v-o spun si voua.
Super simplu: 1)se amesteca branza de vaci cu mascarpone in proportie cam de 2:1, se adauga zahar si vanilie dupa gust si se mixeaza pana devine ca o crema. Conform retetelor traditionale cu branza de vaci, sigur ca puteti pune si un galbenus- doua. Eu nu am pus caci nu am avut (si m-am bucurat ca astfel nu mai am grija temperaturii ca oul sa nu se coaguleze in grauncioare in crema, pe timpul coacerii- ceea ce urasc!). Daca vi se pare prea consistenta crema, puteti pune putina frisca lichida. Eu am pus. 2)Umpleti clatitele.3) puneti putin unt in tava si asezati clatitele soldateste 4) turnati deasupra frisca lichida din belsug 5)dati la cuptor pana se rumenesc putin.
Cu drag, pofta buna!

Vacanta, Mos Craciun (exista!!), Iasi, bunici, Bucuresti

2009-12-30T23:12:00.001+02:00

Am fost la Iasi, la bunici. Frumos ca la bunici. Cu somn mult, zapada si ger de iarna. Si timp liber mult, mult, mult! Frumos si cu bucurie! Si evident cu modelaj...

Ne-am distrat in serios lucrand cu fimo. Ne-am mai si suparat, ne-am entuziasmat si cu siguranta am evoluat.

Asa ca va vom arata ce am lucrat in ultimele trei saptamani (azi mi-am luat si snurulete de piele pe care sa montez pandativele, dar sedinta foto avusese deja loc ieri). Am sa le postez impartite pe datele de "creatie":

28 Decembrie

2009-12-30T23:09:00.001+02:00

Andrei ma uluieste din nou. I-a venit, asa, dintr-o data, sa faca o chitara. De fapt nu chiar dintr-o data, caci Mosul i-a adus una anul acesta... :-)

A mesterit-o din doua cercuri, si pt ca era prea abrupt la mijloc, m-a rugat sa il ajut sa o mai modeleze. I-am explicat ca trebuie sa arate ca o talie de femeie... :-). Sper sa fi inteles, sau macar sa-si aminteasca candva. Dar a iesit frumos....

26 Decembrie

2009-12-30T23:07:00.001+02:00

E Craciun, dar nu am putut sta... Am fost la masa la mama, si am mesterit clopotei. Am sa-i fac pe toti cadou.

I-am facut tare greu, caci nu m-am priceput de la inceput sa prelucrez materialul. Asta pentru ca am facut materialul din mai multe straturi de nuante diferite dar nu l-am prelucrat suficient de bine. Mai mult, nu m-am priceput sa asez clopoteii in picioare. S-au turtit in tava si cand am vrut dupa cateva minute de copt sa-i indrept, au crapat. M-am suparat si am luat-o de la capat. Deci, acestia sunt deja a doua generatie :-). Si am si inventat un sistem de copt in picioare.

Multumesc, mama, pentru ajutor!!!

Trandafiri, trandafiri, trandafiri

2009-12-30T22:56:00.001+02:00

...tot pe 26... Mi-a placut sa-i fac, au iesit din distractie... Andrei e mesterul de material. El stie cum sa dea materialul prin masina astfel incat sa iasa asa franjurat la capete. Eu doar comandam... si bucata asta... si unul mai roz mai mare...

Ideea urmatorului model mi-a venit intr-o noapte cand m-am trezit, nu stiu de ce, si mi-am amintit ca cineva mi-a spus ca ei i-ar place ceva de fetite, cu rosu... cu maro..Si am inceput a doua zi sa ma joc cu rosu si maro.

Acestia sunt facuti din bucatile de fimo, exact asa cum le-a scos Andrei din masina. Pe cel cu panglica l-a facut chiar el. Mi-a placut tare!!!

..si inca doi...

...si trandafiri pe care mi i-a facut Andrei mie, pt ca eram necajita. Ma asezasem pe niste modele inca necoapte. Va imaginati, nu, ce s-a intamplat?

...si un cosulet inceput de el si terminat de mine. Se plictisise deja :-)

... si alti trandafirasi.. Noi le zicem exercitii pentru Martisor :-))

6-23 Decembrie

2009-12-30T22:42:00.000+02:00

Exercitii, exercitii, exercitii...

Am muncit mult :-) Serios...Ne-am luat o "masina de paste" . De fapt o masina pentru polimer dar care arata si functioneaza ca una de paste. Poate imi iau si una de paste... Am exersat materialul in straturi. Ca urmare, nu prea am avut rabdare la finisaj, de aceea eu nu sunt foarte incantata. Cu toate astea, sunt laudate. Multumesc!

Oricum, am lucrat ca nebunii. In weekend dar uneori si seara cand ajungeam acasa. Si primele zile de vacanta, tot asta am facut. Adica, doar asta.

Mama, stai linistita, nu am uitat sa hranesc copilul!

Andrei uimitor, azi

2009-12-06T20:16:00.002+02:00

uite ca postez mai repede decat cred. Andrei a lucrat o multime dupamaiaza, si am sa va arat la ce...
Eu l-am ajutat doar sa faca parul, si de vreo doua ori am stat in pozitii fixe in fata lui, sa vada cum arata o mana indoita, si cum arata un cap. Ca asa m-a rugat el.
Spre sfarsit ar fi dorit sa fie mai "slim" opera, dar i-am explicat ca e foarte bine asa.
Nu vreau insa sa va spun cum arata camera in timpul creatiei.
Va arat doar manutele mesterului.

Si creatia, inca neuscata, caci nu am mai avut rabdare.

Sa speram ca se va usca cu bine, sa va pot arata mai multe poze.

Mai vechi, de stofa...

2009-12-06T16:28:00.001+02:00

pana fac ceva nou, as vrea sa vedeti ceva facut in iarna, cu doua maini si un picior ;-)

au fost mai multe, dar le-am facut cadou cu drag si nu le-am fotografiat.
Am sa-i fac mamei, de sarbatori, si am sa va arat.

Prima incercare- Modelaj

2009-12-06T00:02:00.001+02:00

Azi a venit Mos Neculaie si ne-a adus (adica baiatului meu, Andrei, de 10 ani i-a adus -)) ceva tare dragut. De nuielusa am scapat amandoi!!!

Ne-a adus cateva pachetele de clay- polimer si accesorii de modelaj.
Drept pentru care ne-am apucat de joaca. Am inceput cu mici minuni pentru fetite, verisoarele lui Andrei deocamdata, caci nu stiam cum se va comporta exact clay-ul.
Ceea ce vedeti alaturi este prima noastra incercare. Nu e mare lucru, dar le-am facut cu bucuria unor copii, mai mici sau mai mari, care descopera ceva nou (nu degeaba Mosul vine doar la copii...)

Acadeaua, bradutul si cutia de cadouri sunt creatia lui Andrei. Cu putin ajutor, ce-i drept...

Dupa ce am modelat, le-am pus la cuptor (110 C - 30 minute). Apoi le-am incercat rezistenta, intai pe parchet, apoi pe gresie, ce-i drept, cu inima cat un purice. Dar au trecut testul ;-)

Cadoul lui Andrei:

Floarea pentru Mara:
Lollypop pentru Sofia:
Bradut pentru Anastasia: Si fluturele meu:

Vor mai veni si altele, facute mai in tihna si mai elborate... sper...