Colierul lui Andrei

V-am spus ca a mesterit langa mine, cat timp eu m-am jucat cu pamant. A facut un sul negru, l-a invelit in portocaliu, l-a crapat... "am o idee", zice..."pot sa folosesc asta de la tine?... si asta?.... asta iti mai trebuie?....pot sa o iau? toata?"...si uite asa a mesterit un "cane" cu pamantiu si negru si portocaliu, bronz si turcoaz. Din care am furat si eu aripile fluturelui meu. Din cane, manutele lui au impartit, rotunjit si asamblat totul intr-un colier. '
"Uite, ar fi mai bine asa", am zis catre sfarsit. "Nu, te rog, asa vreau sa fie". Si asa a fost si a fost frumos. Am sa-l port...Daca mi-l da...Mi-l da!