Podoabe de Craciun...dupa un an

A trecut exact un an de cand Mos Nicolae ne-a adus magicul clay de modelaj si noi am facut primele minuni- podoabe de Craciun.

Bucuria a fost si anul acesta macar la fel de mare, caci acum le-am facut pentru un pui de om necajit, in aceeasi campanie umanitara de la scoala lui Andrei, de care va povestisem si de Halloween.

Am reinventat clopoteii si pachetele de cadou de anul trecut, am impodobit rame de fotografie, am mesterit ciucuri si ghirlande. Le-am facut impreuna, cu drag, in cantec vesel de Craciun, multe ore de munca, cu tot sufletul, dupa priceperea si indemanarea noastra.

 

Poftiti la targ! Decembrie cu spor si Craciun Fericit!

Regasind culoarea, redescoperind forma...

Cateva, indragite, din ceea ce va fi in curand colectia de Decembrie 2010...
Dupa o tehnica de Christine Dumont.

 

Va urma.

Homolox, pastila care te face sa razi , sau...Despre mama

 (O scriere de Andrei Danila inspirata de textul "Prepelita si puii ei"de Lev Tolstoi)


"Homolox, pastila care te face sa razi! Cititi cu atentie prospectul! Daca apar semne de oboseala, apatie sau alte stari neplacute, adresati-va medicului sau farmacistului."
Ei, reclama asta ma face sa rad zilnic! Nu ma opresc din ras deloc. Sau, mai era o reclama: "Tu esti Mircea?!"
Ei, dar visele mi-au luat gandurile din casa mintii de mult...
Si incep sa visez: "Mircea, tu cum iti iubesti mama?""Nu am dezlegat niciodata acest mister. Mama este ca Homolox doar ca este pentru grija. Este ca si un Algocalmin pentru rani sufletesti. Mama...un mister nerezolvat."
                                          (nu sunt farmacist)

Mariza

Senzationala!

Coborata parca dintre ingeri printre noi, pentru noi!

Inchideti ochii doar si ascultati....

Toamna de soi bogat, de Andrei Danila

Carmajin

Intins pe vechiul verde

Acum prea

Ruginit

Copacul suspinand.

 

De toamna. Pofta buna!

Nu cred ca as putea gati in fiecare zi, asa, din obligatie. Ca asa se cade, ca asta e "treaba" femeii.
Gatesc insa cu tot sufletul pentru cei dragi, ca semn de dragoste si multumire ca suntem impreuna. N-am facut asta dintotdeauna, am descoperit bucuria mesei, candva, printre intelepciunile venite mai tarziu.
Cat de fericita sunt cand ii vad invartindu-se pe langa cuptor smiorcaindu-se, "ce bine miroase, cat mai dureaza?!" !

De Halloween am facut placinte si supa de dovleac pentru un pui de om necajit, pe care il va ajuta scoala lui Andrei.
Am gatit, copii s-au agitat sa vanda, au facut reclama, au stat la stand ori au fost vanzatori ambulanti, noi toti am cumparat si asa am strans impreuna banuti pentru un suflet ce are nevoie de noi. Nu a fost mult, dar a insemnat ceva.
Targul a mers bine, deci bucatele au fost bune. Nu am inca poze, iertare, dar pentru ca am promis multora, va dau cu drag retetele, cat mai sunt dovleci in piata.

Supa picanta de dovleac (de la Bibi Ste')
750 g miez de dovleac fara samburi
1 ceapa mare
30 g radacina de ghimbir
1 ardei iute rosu (eu pun doar putin)
2 linguri de ulei
750 ml supa (instant) de legume
1/2 legatura coriandru
100 ml lapte de cocos
sucul de la o limeta
sare, piper, zahar


1. Taiati miezul de dovleac cubulete. Curatati ceapa si radacina de ghimbir si taiati-o, respectiv dati-o pe razatoare. taiati marunt ardeiul iute (ar fi bine sa indepartati semintelei!)
2. Incingeti uleiul intr-o tigaie si caliti dovleacul, ceapa, ghimbirul impreuna. Stingeti amestecul cu supa instant de legume si lasati sa fiarba 30 minute acoperit cu capac.
3. Adaugati frunzele de coriandru (pastrati cateva pentru ornat la sfarsit) si pasati totul cu mixerul.
4. Turnati laptele de cocos, apoi mai dati amestecul intr-un clocot. Condimentati, adaugati zeama de limeta dupa gust.Puteti adauga un cubulet de unt, cat este calda
5. Serviti in coaja dovleacului de la care ati folosit miezul, ornati cu cateva frunzulite de coriandru.



Placinta cu dovleac si mere 
Pentru aluat:
225 g faina
125 g unt racit
25 g zahar tos
Pentru umplutura
350 g pulpa de dovleac taiat in bucati mari
250 g felii mar curatate
2 oua
150 ml frisca lichida (eu folosesc La Dorna, superba)
75 g zahar tos
1 lingurita pudra de scortisoara
1/2 lingurita ghimbir macinat
1/2 lingurita nucsoara macinata
zahar pudra pentru pudrat si frisca presarata cu scortisoara pentru servit


1. Incingeti cuptorul la 120C
2. Faceti aluatul: cerneti faina, intr-un castron, adaugati untul si frecati-le imreuna pana se aduna in faramituri. Adaugati zaharul, apoi 3-4 linguri de apa rece si formati o coca. Puneti in celofan si dati la frigider 30 minute.
3. Puneti dovleacul si merele intr-un vas termorezistent, acoperiti si coaceti 50-60 minute.
4. Captusiti o tava (cu diametrul de vreo 20 cm) cu coca preparata, ridicand-o usor pe marginile tavii.
5. Faceti umplutura: amestecati dovleacul si merele cu mixerul pana se obtine omogenizeaza. Puneti ouale, frisca nebatuta, zaharul, mirodeniile si amestecati.
6. Turnati pe foaia de placinta si coaceti 45-50 minute.
7. Presarati cu zahar pudra si serviti cu frisca si scortisoara (eu am pus chiar frisca deasupra si am ornat, e bun si asa)

Serviti la lumina lumanarii.

Pofta buna!

Despre a-ti gasi rostul...locul...

Ador sa dau viata noua lucrurilor dragi!
Minunata masca, nici macar n-avea o viata cu adevarat. Superb cadou, nu-si gasea nicicum locul in casa, nu traia cu noi...Oropsita, mutata de pe un colt pe altul, nu era "de acolo" nicaieri...
Dragele mele bratari, abandonate in graba seara "pe undeva", nu aveau nici ele o soarta mai buna...

Intr-o zi, le-am pus impreuna si mi s-a parut ca asa trebuia sa fi fost dintotdeauna...ca asta era rostul lor...

  Sper sa fie fericite impreuna...eu sunt in fiecare dimineata cand le zaresc...

Madrid, partea a doua (despre margele )

Am facut margele, timp de 3 zile, fiecare dupa stiinta si intentia lui. A fost absolut minunat, dar aici nu ma gandesc sa vorbesc despre tehnica si lucrari ci despre oamenii speciali din spatele lor.
(proiectul Christine Dumont)

Temele au fost deosebit de interesante, dar timpul nu destul.
Eu am preferat sa lucrez mai putin si sa ma uit atent cum lucreaza "Doamnele" modelajului, sa vorbim, sa impartasim experiente, si nu in cele din urma sa fiu mama micului creator mult prea patruns de misiunea lui acolo. Astfel incat, la finalul celor 6 workshopuri de cate 4 ore, eu nu am avut nicio lucrare a mea finalizata. Andrei insa, da.

(proiectul Donna Kato)

(cu Leslie Blackford)

Seara de petecere a fost extraordinara, "hot", asa cum ii sta bine unei petreceri in Madrid. Momentul schimbului de inch a fost absolut delicios- m-am intors acasa cu aptroape 100 de bucatele, fiecare cu povestea ei. Poate voi avea vredata inspiratia sa le prind pe toate intr-o poveste.

(schimbul de inch)

Am invatat o multime de mici trucuri, care in cele din urma fac diferenta intre un produs de targ si unul de expozitie.

Am aflat ca ceea ce am facut pana cum nu imi mai e suficient, ceea ce nu e usor caci drumul nou inca nu il stiu, dar e bine caci va fi un drum nou, si nu poate fi decat inainte.
Am cunoscut oameni minunati, incredibil de deschisi la a impartasi din experienta lor de zeci de ani si am legat prietenii la care nu as fi sperat.

(cu Donna Kato)

(cu Christine Dumont)

Si, nu in cele din urma, am aflat cum imi doresc sa arat la 70 de ani. Asa ca mi-am facut un calcul simplu: daca timp de 9 luni cat mi-am purtat copilul in burta, m-am gandit continuu cum vreau sa fie, cum vreau sa rada dimineata, si am primit tot ce mi-am dorit si mult mai mult, oare daca ma gandesc de acum cum vreau sa arat la "batranete", nu mi se va implini? Eu cred ca da... Ma voi gandi cat pot de des la zambetul din privirea noii mele prietene, Darleen.

(cu Darleen)

Toate gandurile mele bune, pentru oamenii extraordinari cu care mi-am impartit timpul acolo!

Madrid, prima parte (despre Madrid)

Ca sa respectam cronologia, mi-am impartit gandurile in doua- intai despre Madrid apoi, firesc, despre margele.

"Despre Madrid" va fi de fapt despre indragostelile cu care am plecat de acolo, despre lucrurile care m-au impresionat atat de placut incat inca imi mai simt sufletul bucurat de ele.

M-am indragostit iremediabil de superbele evantaie, pentru care am facut o adevarata pasiune. Mi s-au parut expresia cea mai rafinata a feminitatii si elegantei! Am revenit obsedant in magazine doar sa ma mai bucur putin deschizandu-le, privindu-le...Am stat de vorba cu vanzatorii, am aflat despre materiale, despre ornamente.
Cu greu am ales doua, unul pentru mine, altul pentru mama....

M-am indragostit apoi de toate femeile madrilene trecute de 40 de ani. Am plecat spre Madrid cu gandul poznas cati barbati frumosi voi vedea. I-am vazut, e adevarat, sunt frumosi. Dar m-am indragostit de femeile lor mature. Nicaieri nu am vazut mai multe femei dichisite la un loc! De cele mai multe ori minione, de o frumusete aparte, departe de canoanele adevarate ale frumusetii, cu parul si machiajul absolut perfecte fara insa sa dea impresia ca e prea mult, ca deranjeaza. Bun gust si chic desavarsite!

Natural a venit parca, dragostea de limba lor nu cantata, asa cum as fi crezut, deseori surprinzator de rastita, dar absolut minunata!
Si in final m-am indragostit de jambonul spaniol si de specialele "tapas", de cultul cafeteriei, al barului de zi si al vietii de noapte.
Ceva ce nu mi-a placut? Fumul de tigara din toate localurile si mai ales enorm de multele femei tinere fumand, oricand, oriunde, extrem de des pe strada, respingatoare imagine. M-a contrariat si m-a intristat.

Dincolo de toate, am lasat in urma un oras special, cu arhitectura superba si oameni frumosi. Un timp minunat, pentru care multumesc din suflet!
In final, doua imagini din doua clipe dragi, in loc de concluzie...

Afara ploua si e frig! Si ce daca?!

A venit si ziua pe care o asteptam, eu si Andrei, din martie!
Plecam la Madrid la workshop de modelaj in clay- Euroclay carnival!http://www.euroclaycarnival2010.com/

Vor fi 3 zile superbe cu cele mai mari nume in domeniu- Donna Kato (de aproape un an de cand i-a citit cartile, viseaza Andrei sa ii spuna "Hi, Donna"), Christine Dumont, Judy Belcher, Leslie Blackford, Natalia Garcia de Leaniz, Eva Ehmeier.
Sa nu mai socotim toti participanii, fiecare cu experienta lui!
Va fi si o minunata actiune - schimbul de "inch" de la cina festiva, intre noi. Pe site ul evenimentului scrie atat de cordial: "On Monday the 11th a celebration dinner will take place, after which the attendants will be exchanging inchies. Inchies are square pieces of clay measuring 1 inch (2,5cm) per side. This exchange is a voluntary activity, but it is a fun tradition from all Clay Carnivals, and we keenly encourage you to take part of it! Each participant will be making 90 inchies to exchange with other participants. All can be the same, or different, that is your choice, and they can be decorated in any colour, motive or technique, as long as they remain the stipulated shape and size (one inch squares). Do not worry if you feel you might not have a big experience in working with polymer clay... just try your best and have fun making them! "

Mai jos "inchii" nostrii- primii doar ai lui Andrei, restul ai nostrii:-)
Nu le-am acordat prea mult timp, i-am lasat precum cursurile in studentie, pe ultima zi, dar au iesit!

Vor fi 7 workshopuri, 3 zile de lucru la superlativ.

Cel mai frumos si nebunesc cadou pe care mi l-am facut de multa vreme!

Afara ploua si e frig. Si ce daca?! Cui ii pasa?!

Punct. Si de la capat.

Ce mecanisme ascunse are mintea omului? Ce tertipuri pune in aplicare pentru a ne proteja de ce nu vrem sa acceptam?

Am venit de o luna de pe drumuri, Andrei a inceput scoala, eu am terminat curatenia de toamna, dar abia azi, ceva a facut click in mintea mea- s-a terminat vacanta! S-a terminat vara!
Ma intinsesem langa Andrei de noapte buna, si nu stiu cum, deodata, mi-a venit gandul asta in minte- s-a terminat vara! Am inteles deodata ca nu mai astept nimic de la ea! O trezire ca dintr-un vis in care plangeam clipele trecute....Un moment, o elibeare de nostalgii...

Si brusc mi s-a facut dor de blog, de margele si de lucrururi le mele dragi.

Va fi o toamna bogata, cu drumuri si margele frumoase, voi scrie in curand despre asta...

Pana atunci, un dar din darul unei clipe de vacanta,

flori din ramasite de vara,

si flori de inceput de toamna, din dantela din podul bunicii

Punct. Si de la capat!